Dor sinestezic
Dor sinestezic

Neonul roșu sclipește necontenit în fereastra mult prea murdară a dormitorului, sufrageriei, bucătăriei, pâna la urmă toate erau una și aceeași. Îi aud zumzetul atât de familiar, dar nesuferit. Mă...

O cameră doar a noastră
O cameră doar a noastră

Dacă ar trebui să-mi explic relația cu durerea menstruală, aș inventa un personaj. L-aș pune într-o sală mare, seacă, aproape goală, cu ecou. Ar sta la un birou corporatist, ar mesteca gumă, și-ar...

Silva
Silva

În mod ciudat, îl chema Silva. Pădure, spunea tac-su. În latină. Prostesc, zicea el. Băieții, cei de pe la școală, i-au mai zis Silver. Argint, spuneau ei. Nume de cod, ca-ntre golani. Doar că el nu...

Cuțulanii
Cuțulanii

O altă zi grea. Mereu am impresia că doar eu am zile grele. Mă trezisem târziu. Șoferul de maxi-taxi mă așteptase, din nou, trei sau patru minute peste programul lui de plecare. Simțeam privirile...

Etern
Etern

Sunt în garsoniera în care m-am mutat cu chirie începând de astăzi. Așadar, primul meu domiciliu îmi reprezintă atât bugetul minim, cât și personalitatea: infecte. Micul apartament are parchetul ros...

Durerea
Durerea

Mi s-a născut în piept o durere. Și-a construit o casă din organele pe care cu greu le mai pot numi „ale mele”. Nu știu dacă mă înțelegeți, dar durerea asta a început să vorbească, iar din vorbele...

Făr’ de voce
Făr’ de voce

Dedesubt, pe iarba uscată a toamnei, Lanțuri se bătea din nou cu oamenii ăia înfipți în țepușe. Păsării care zbura deasupra, cei din țepușe nu îi miroseau putred, a hoit, dar îi păreau morți....

N-am reținut chiar tot de-acolo
N-am reținut chiar tot de-acolo

Țin minte c-am ajuns la ora zece pe peronul din Costinești. Asfaltul turnat acolo cu cincizeci de ani în urmă încă păstra fierberea vulcanică de pe vremea când se bea bragă. Noi bem acum Pepsi....

Un dram de cântărit
Un dram de cântărit

O luasem pe străduța poleită, pe lângă gardul din fier brodat, mic, cam de înălțimea unui copil care trage de fusta mamei. Parcul era gol. Bătea un vânt care-mi făcea ochii să mă usture. Clipesc des...

Dinții, închisoare pentru țipete
Dinții, închisoare pentru țipete

Am 20 de ani, trecuți ca prin fum. De câteva luni, dorm prin moteluri ieftine, cu pereții verzi în colțuri și tapeturi dezlipite de apă. În apartamentul meu nu mai locuiește nimeni, în afară de...