„Zece mii de îngeri?”

„Da, zece mii de îngeri înarmați până-n dinți, conduși de arhanghelul Mihail. Coboară din munți în câmpiile Californiei. O premisă precisă, propusă de colegul vostru Frank, din Cleveland.”

Cineva sigur dă ochii peste cap pe zoom, dar profesorul e imun, altfel n-ar preda un Atelier de Scriere Creativă.

„La alegere, avem o a doua premisă, propusă de Clementine din Sacramento. Odaliscă circasiană la curtea lui Suleiman Magnificul. Intrigă de budoar sau intrigă politică, maxim zece pagini la două rânduri. Vă rog, nu depășiți, e greu, suntem evacuați de ieri.”

Elena a primit și ea ordin de evacuare, de aseară aerul este fum, toată noaptea l-a căutat pe Vlahuță, nu pleacă fără el.

„Elena, tu ești circasiană?” întreabă Frank din pătrățica lui îndepărtată.

„Elena este din Slovenia,” sare profesorul, pătrățica lui ocupată în fundal de paturi de campanie, neoane, linoleum, și oameni care nu se uită unii la alții.

Răbdare, e ultima lecție. Poimâine, Elena e înapoi în țară, tata trimite șoferul la Otopeni, mama a făcut planuri de shopping în Dubai, America dispare în CV – Viagra pentru agenții de recrutare dacă tata se supără iarăși pe ea.

„România” Elena își drege glasul, o ustură gâtul. Vlahuță sigur s-a speriat de sirene, americanii au cele mai formidabile sirene – majorete cu pompoane dansând la marginea prăpastiei, iar casa e mare, prea mare, altă boală locală, Vlahuță s-o fi simțit ca badea Cârțan traversând-o, iar acum e pierdut. Nu pleacă fără el. O să scrie despre îngeri, ceva eroic, ceva sinistru, găsește ea.

„Aștept poveștile voastre.” Un neon pâlpâie terminal în spatele profesorului.

„Afișarea notelor finale depinde de situația de aici, nu ezitați să mă contactați cu întrebări. Până atunci, aveți grijă, copii!”

„Aveți grijă dom’ profesor!”

„Cine mai e în sudul Californiei?”

„Suntem ok la Sacramento, e-n nord.”

„Elena e în Los Angeles?”
„Nu, e în San Diego.”

„Elena, unde ești?”

Conexiunea a căzut. Elena răsuflă ușurată, mai bine așa, are timp să scrie o prostie până revine internetul, acum e liniște, o să scrie o prostie despre cei zece mii de îngeri, alegoriile religioase fac să plutească și ultimul căcat. În bucătărie e întuneric, s-a luat curentul.

Iese în grădina din spate, apa din piscină e chihlimbar topit. Un miorlăit epuizat se aude din magazie. Elena aleargă pe lângă piscină, își acoperă fața cu tricoul. Cărbuni încinși cad sfârâind în apa. Vlahuță stă covrig în magazie, în spatele scaunelor de camping. Blănița e ok, dar lăbuțele sunt roșii, râpa din spatele casei e luminată de o vijelie de scântei. Poate e mai rapid cu odalisca, ceva umed, ceva tare, un suspin, o jenă, notă de trecere.

Elena îl înfășoară pe Vlahuță în tricou, drumul spre casă e acum plin de cărbuni, odalisca întâlnește un fachir, merge? Precipitat, intră în piscină și-i înmoaie lui Vlahuță lăbuțele în apă. Pisica se prinde cu ghearele de tricou, nu te speria, vântul duce fumul peste casă. Zece mii de îngeri abonați la OnlyFans să vadă o odaliscă circasiană. Merge. Ultima poveste până se întoarce acasă. Părul îi plutește pe suprafața apei, așteaptă o sirenă, ceva, i-a dat sângele de la ghearele lui Vlahuță.