Neonul roșu sclipește necontenit în fereastra mult prea murdară a dormitorului, sufrageriei, bucătăriei, pâna la urmă toate erau una și aceeași. Îi aud zumzetul atât de familiar, dar nesuferit. Mă întorc pe cealaltă parte, sperând să las sunetul acela undeva departe. Niciodată nu reușesc. Mereu îmi imaginez momentul când se va opri brusc.

Închid ochii și încep să număr secundele. După 977, aud cartela de identificare. Lumina înghețată de pe hol mi se reflectă pe chip, iar el intră în apartament. Știam deja întreaga rutină: rucsacul lângă cuier, paltonul agățat, cizmele în dulap, sunetul respingător al apei și lumina fragilă din baie, strălucirea frigiderului, berea de contrabandă, azi doar una, imaginea înghețată a televizorului, dezbrăcatul automatizat, butonul de închidere al televizorului, foșnetul păturii și, în final, respirația lui caldă. Fără să știu, adorm.

Mă trezește alarma lui. Îmi afund capul în pernă. Îi aud pașii spre baie, din nou sunetul apei, lumina fragilă, toate se repetă. Refuz să-mi deschid ochii, știu că scânteierea sintetică a orașului îmi va absorbi orice amintire care încă pâlpâie în mine.

Îmi e dor de cerul dulce-amar, de foșnetul stelelor și de lenevia lunii.

 

Sara Lucaci
Sara Lucaci (n. 2005) se pregătește să intre la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, iar între timp mai scrie, mai citește, mai scrie câte puțin, apoi șterge tot și o ia de la capăt. Nu-i place să-i fie citite lucrările, însă acum e prea târziu.

Răzbunare

— Nu-i frumos ce-ai făcut, Popescu! Sunt foarte dezamăgit de tine! Am s-o sun diseară pe mama ta, să știi! Nu e posibil așa ceva, unde te trezești aici, în junglă? Da, uite, chiar ai nimerit-o, tembelule, în clasa asta primează legea junglei, mi-am zis, ascultând în...

În creștere

Ambițios din fire, încerca din greu să prindă momentul, să-l înscrie în memorie ca pe o plăcuță dintr-un muzeu doar al lui, printre multe altele. Luă, așadar, un creion. Schiță, mai întâi, câteva forme ciudate, după care ajunse la un fel de consens între instrument și...

Mai mult decât e necesar

Diminețile îi sunt toate la fel. Piciorul se mișcă ușor sub pătură în camera înăbușită, e vară și dâre de căldură se plimbă deja pe pereți, pe mobilă. L-a visat iar, sau poate doar i-a revenit în minte în clipele dinainte de trezire, când creierul îi țesea un fir de...

©FEEDBA_

Aș fi vrut să-i zic să intre, dar n-am mai apucat pentru că pașii ei...

Amintiri din buricul pământului

Merge repede și gâfâie, pe drumul de munte, se împiedică în gropi și...

Veghe

Seară de seară se așeza în fața geamului larg deschis, încă în haine...