Dacă ar trebui să-mi explic relația cu durerea menstruală, aș inventa un personaj. L-aș pune într-o sală mare, seacă, aproape goală, cu ecou. Ar sta la un birou corporatist, ar mesteca gumă, și-ar pune picioarele pe masă și ar răspunde sictirit la telefon: Bună dimineața (mă gândesc că nu s-ar fi putut întâmpla seara), ați contactat linia telefonică „x”(aici nu sunt sigură care anume ar fi, am trecut prin diverse variante – linia femeilor nervoase, a istericelor, a misoginiei internalizate -, am renunțat). S-ar auzi, după câteva secunde de așteptare, Cu ce vă pot ajuta sau enerva astăzi? Atunci m-aș transpune și într-un alt personaj: Bună ziua, astăzi am luat o pastilă pentru durere și de-asta simt acum că trișez la a fi femeie. S-ar face liniște, din nou, și aș descrie tensiunea, confuzia și tăcerea. Operatoarea din call center și-ar da ochii peste cap și s-ar uita către mine (eu cea care scriu, nu eu transpusă în persoana care sună) ca într-un mockumentary. Eu (cea care sună, nu care scrie) i-aș spune că am fost forțată să iau o pastilă de durere. Ea n-ar înțelege unde-i problema. Problema, dragă doamnă, e că nu mă mai doare burta, nu-mi vine să mă urc pe pereți, să mă întind goală pe gresia din baie, să-mi pun pe abdomen o sticlă cu apă fiartă, înfășurată într-un prosop, ca să pot să respir, nu-mi pulsează pulpele și nu mi se împrăștie durerea prin abdomen, spate și picioare, nu mă văd deformată în oglindă, nu mi se pare că sunt o persoană total distinctă de mine, nu fierb, nu mi se scurge pe piele transpirație rece, nu sunt blocată pe canapea, nu vomit în reprize; că, una peste alta, nu-mi fac datoria de a suporta durerea (probabil aș fi scris asta într-o linie de dialog).

Așa cum n-am înțeles nici eu mult timp, n-ar înțelege nici ea că am învățat să suport orice durere ca să-mi îndeplinesc rolul. Ar fi fost necesar s-o fi pus pe eu-personajul pe o gresie dintr-o baie, refuzând să mai ia orice altă pastilă, de frică să nu-și înșele rolul atribuit. Aș fi arătat-o adolescentă, în acest caz, împreună cu mama ei, care i-ar fi spus că nu-i așa rău, că exagerează, că trebuie să facă față. Aș fi descris-o anulând toate evenimentele dacă se întâmpla să aibă menstruație în acele zile, fiindu-i rușine, plângând în ultima bancă la ora de chimie, după ce profesoara n-a vrut s-o lase acasă, căci menstruația nu-i un motiv real ca să te sustragi din tabelul periodic al elementelor.

Eu-cea-care-scrie știe că eu-personajul și operatoarea din call center suntem într-o cameră a noastră, unde: eu mă simt dezorientată în artă, în timp și în spațiu, dar nu neapărat singură; operatoarea tace și-ascultă cum Sunt o zi de luni nervoasă și o zi de miercuri apatică. Mi-e foame și rușine de trei generații încoace. Și alte prostii.

Eu care scriu am ieșit din deceniul în care am refuzat să iau pastile, de frică să nu trișez. M-am lepădat de ideea că durerea e construcție de caracter și că vindecarea încalcă o lege nescrisă. Medicul meu de familie mi-a zis să fac copii ca să-mi treacă.

Înainte, să vrei să mă ajuți însemna să atentezi la integritatea mea. Astăzi, eu care scriu, dezisă de eu-personajul, am două luni de când m-am obișnuit cu ideea de a avea grijă de mine fără să mă simt prost. Nu mă mai târăsc și nu mă mai simt mai puțin femeie din cauza asta.

 

Maria Angele

Maria Angele (n. 2001) e licențiată în filologie și urmează un master în jurnalism. A luat parte la rezidența de scriere dramatică Drama 5 în 2023, de unde s-a născut textul Promit să nu aspir duminica aceasta. A mai publicat două articole de nonficțiune creativă Închide ochii și imaginează-ți un măr. Poți? și Cititul bionic – un bold cu supă alfabet și vrea să se plimbe prin toate genurile literare, ca să-și găsească spațiul.

Reveranda

Mai știi tu, dragă frate, când preotul, bunicul nostru, ne-a povestit cum a învăluit un pui de lup în reverenda sa? Era tânăr, tocmai pleca spre o cununie care urma să aibă loc în satul vecin. Îl rugase protopopul să-și suplinească un coleg. Bunicul nu avea mașină și...

Universall

Ce faci Lina? Lina! Mami, ce faci? Și abia atunci ajunse la ea întrebarea. Ca și cum mami era un nume de cod, sau un cuvânt convenție ca cel ales de hipnoterapeut cu scopul revenirii la starea de veghe. Mami era doar pentru situații extreme. Ce făcea mami? Era în...

Ecouri

Nu-și dădea seama de ce apartamentul fusese atât de ieftin, dar își găsise, în sfârșit, propriul cămin, pe viață. Apoi, au început ecourile. Mai întâi, sunete ale acțiunilor ei trecute - o oală pe care o scăpase pe podeaua din bucătărie cu o zi în urmă, o ușă pe care...

A murit Marilyn Monroe

Toată copilăria mi-a spus că, la ce deșteaptă sînt, învățătoare...

Nu sunt fluentă în matematică

Mă grăbeam să ajung, dar eram emoționată rău. Mă bătuseră prietenele...

În creștere

Ambițios din fire, încerca din greu să prindă momentul, să-l înscrie...