În fiecare an, de ziua mea, e printre primii care reacționează. Îmi pune pe wall un colaj cu flori, îmi scrie un la-mulți-ani-cu-sănătate-alea-alea și îmi dă un like aiurea. Mă tot uit acum cine a mai scris, cine a mai dat, le dau și eu inimioare înapoi. Sînt toți. Mai puțin ea. Au trecut deja trei zile și nimic. La telefon vorbim doar o dată pe an, așa ne-am înțeles cînd a plecat. Poate ar trebui să o sun, să o întreb ce mai face, cine știe, o fi uitat. Sper să răspundă.

 

Sebastian Sifft
Sebastian Sifft (n. 1977) a absolvit Facultatea de Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj. A debutat cu volumul de poezie smintirea (2004). A mai publicat volumul de poezie dadi (Nemira, 2017) și romanele Câinele iubirii (Humanitas, 2018) și Copia carbon (Humanitas, 2021). Trăiește la Bruxelles.

Am glumit

— Chiar ești conte? l-am întrebat la prima cină, după ce-l cunoscusem la el acasă. — Da, dar să nu scrii asta, a zis. — Oricum nu m-ar crede nimeni. A lăsat capul în jos și a zâmbit cu un obraz, a fost timid și sexy. La a doua cină m-a întrebat cum sunt la ciclu. —...

Veghe

Seară de seară se așeza în fața geamului larg deschis, încă în haine de stradă, acoperit cu o pătură groasă. Rezemându-și umărul de pervaz, obișnuia să-și aplece puțin corpul în afară, până în punctul în care simțea că putea foarte bine să cadă în gol. Dar niciodată...

Ești fraier

În fiecare vacanță de vară merg la tata trei săptămâni. Mă simt bine cu el, e relaxat și glumește. Anul ăsta nu mai e așa fain, trecem des pe la Georgeta. E o tipă severă, mă enervează, nici nu intrăm bine pe ușă, că mă trimite în camera lui Mihăiță. Nu știu care-i...

Pe deal

— Diii!...Diii!... strigă fetița, iar bărbatul începu să alerge,...

Doi derviși roșii

Era pe canapea, cu genunchii la piept şi capul sprijinit de ei. Am...

Mai mult decât e necesar

Diminețile îi sunt toate la fel. Piciorul se mișcă ușor sub pătură...