În fiecare an, de ziua mea, e printre primii care reacționează. Îmi pune pe wall un colaj cu flori, îmi scrie un la-mulți-ani-cu-sănătate-alea-alea și îmi dă un like aiurea. Mă tot uit acum cine a mai scris, cine a mai dat, le dau și eu inimioare înapoi. Sînt toți. Mai puțin ea. Au trecut deja trei zile și nimic. La telefon vorbim doar o dată pe an, așa ne-am înțeles cînd a plecat. Poate ar trebui să o sun, să o întreb ce mai face, cine știe, o fi uitat. Sper să răspundă.

 

Sebastian Sifft
Sebastian Sifft (n. 1977) a absolvit Facultatea de Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj. A debutat cu volumul de poezie smintirea (2004). A mai publicat volumul de poezie dadi (Nemira, 2017) și romanele Câinele iubirii (Humanitas, 2018) și Copia carbon (Humanitas, 2021). Trăiește la Bruxelles.

Socoteli

Diferența de doi ani o fi însemnat ceva cînd erau tineri, însă acum e ca și cum ar fi dispărut. După cincizeci de ani petrecuți împreună, cîteodată își evită privirile și cuvintele, alteori nu reușesc, se plîng cu rîndul și, mai ales, seamănă tot mai mult. Ne auzim în...

Antropologul

și-a lăsat cămașa pe marginea scaunului, iar acum așteaptă dezbrăcată până la brâu. Poate de aceea frigul a cuprins-o atât de rău în dimineața asta; e obișnuită cu el, nici nu-l mai simte, îl preferă de când se știe. O singură dată căldura a învăluit-o și atunci era...

#fărăfiltru

E deja întuneric când ajung acasă. În bucătărie atârnă de pereți o liniște vâscoasă. Îmi trântesc geanta unde apuc și dărâm o cutie cu medicamente. Mă uit la ea de parcă aș vrea să o vrăjesc să dispară de acolo. Nimic nu se mișcă. Apăs pe butonul boxei. Alexa îmi pune...

Pisica lui Schrödinger

Femeia cu care nu m-am căsătorit mă așteaptă în fața teatrului unde...

Bune rânduieli

— Astăzi la ora 12 va avea loc înmormântarea ta. Preotul mă...

Urzici moarte pentru tata

Privește cu mine. O fotografie tivită la mijloc, stăm așezați pe...