În fiecare an, de ziua mea, e printre primii care reacționează. Îmi pune pe wall un colaj cu flori, îmi scrie un la-mulți-ani-cu-sănătate-alea-alea și îmi dă un like aiurea. Mă tot uit acum cine a mai scris, cine a mai dat, le dau și eu inimioare înapoi. Sînt toți. Mai puțin ea. Au trecut deja trei zile și nimic. La telefon vorbim doar o dată pe an, așa ne-am înțeles cînd a plecat. Poate ar trebui să o sun, să o întreb ce mai face, cine știe, o fi uitat. Sper să răspundă.

 

Sebastian Sifft
Sebastian Sifft (n. 1977) a absolvit Facultatea de Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj. A debutat cu volumul de poezie smintirea (2004). A mai publicat volumul de poezie dadi (Nemira, 2017) și romanele Câinele iubirii (Humanitas, 2018) și Copia carbon (Humanitas, 2021). Trăiește la Bruxelles.

Roz în Istanbul

Mă uit la ecranul luminat, dar mintea mi se destramă în milioane de pixeli roz. Mă concentrez și mai încerc o dată. Fără succes. Tot ce văd acum e doar tabloul. De șapte ani îl privesc în fiecare zi. Când intru în living, dimineața după ce mă trezesc sau după-amiaza...

Ești fraier

În fiecare vacanță de vară merg la tata trei săptămâni. Mă simt bine cu el, e relaxat și glumește. Anul ăsta nu mai e așa fain, trecem des pe la Georgeta. E o tipă severă, mă enervează, nici nu intrăm bine pe ușă, că mă trimite în camera lui Mihăiță. Nu știu care-i...

Unicu și Unica

Urc repede scările, urmată de un miros strident: varză călită plus umezeală de bloc. Ajung la etajul patru și sun la sonerie de vreo câteva ori până să-mi deschidă. - Scuze, mamă, dar știi că eu aud mai greu, era și televizorul pornit pe sport, în sufragerie. Mă așez...

Renunțarea la îmbătrânire

În dimineața în care am împlinit treizeci și nouă de ani i-am spus...

Cunoașterea evenimentelor

O singură preocupare mi-a rămas: să găsesc mecanismul care mă aduce...

Dacă mă vedea

Au trecut cincisprezece ani. Veneam de la școală și am zărit-o din...