Mi s-a născut în piept o durere. Și-a construit o casă din organele pe care cu greu le mai pot numi „ale mele”. Nu știu dacă mă înțelegeți, dar durerea asta a început să vorbească, iar din vorbele ei se nasc gânduri, iar gândurile ei nu sunt gândurile mele.

Aseară, când eram la market, fata de la casa de marcat mi-a cerut cardul de fidelitate, durerea mi-a poruncit să-i prind sânul drept în mână și să-i sărut buzele. Eram doar noi trei, fata, eu și durerea. Când i-am atins buzele, aceasta, în loc să se retragă, s-a prins de mine, iar atunci am simțit cum mi se naște a doua durere.

Apartamentul în care locuiam era spațios. Nu pot spune același lucru despre corpul ce până în urmă cu câteva zile mă găzduise doar pe mine. Prima durere evoluase, acum avea un cap. Capul avea doi ochi negri ce priveau insistent orice persoană care trecea pe lângă mine. Încet, i-au crescut mâini, picioare, urechi, sâni, gură, se transformase într-o durere feminină. Am fost foarte fericit când a doua durere a evoluat și ea într-un copil mic. La trei luni de la prima apariție, eram o familie. Trup din trup, durere din durere.

 

Adrian Tincu
Adrian-Ionuț Tincu (pseudonim literar Hadrian S. Bursuc) s-a născut în 2001 în județul Maramureș. Pasiunea pentru scris a luat naștere încă de la șapte ani. Își propune să publice cel puțin o carte. A terminat Peisagistica la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.

Trei valize

Sunt trei la fel. Trei valize. Aceeași culoare, același model. Una pentru tata, una pentru mama, una pentru mine. Stăm pe niște scaune de plastic gri, cu spatele la geamurile mari, în dosul cărora întunericul se subțiază, anunțând o nouă zi. Am ajuns mult prea...

La curte

Am scos biberonul din ibricul în care îl pusesem la răcit, în timp ce Alex a trecut peste prag şi a luat-o înainte spre dormitor. I-am spus din mers să se urce direct pe pernă. Îi rezemasem una tare de tăblia patului şi o învăţasem să se aşeze singură acolo ca să-şi...

Un adevăr modest

Își legase baticul și era sătulă de somn, dar întârzia la marginea patului îndreptând absentă un țol luat înainte de bărbatul ei. În pridvor, Sava, așezat pe un taburet, își plimba de-a lungul obrazului o bucată de vată înmuiată în spirt. Își făcuse deja injecția și,...

Întâlnirea de douăzeci de ani

Tot ce își dorea de la acea zi de mai era să scape cu bine. Să nu...

Plângăcioasa

Am o căciulă legată sub bărbie, cu moț în vârf. Mă mănâncă tot capul...

Ceața și plăsmuirile ei

În acea dimineață, ca în oricare alta, Simon ieși la pescuit. Vâsli...