Mi s-a născut în piept o durere. Și-a construit o casă din organele pe care cu greu le mai pot numi „ale mele”. Nu știu dacă mă înțelegeți, dar durerea asta a început să vorbească, iar din vorbele ei se nasc gânduri, iar gândurile ei nu sunt gândurile mele.

Aseară, când eram la market, fata de la casa de marcat mi-a cerut cardul de fidelitate, durerea mi-a poruncit să-i prind sânul drept în mână și să-i sărut buzele. Eram doar noi trei, fata, eu și durerea. Când i-am atins buzele, aceasta, în loc să se retragă, s-a prins de mine, iar atunci am simțit cum mi se naște a doua durere.

Apartamentul în care locuiam era spațios. Nu pot spune același lucru despre corpul ce până în urmă cu câteva zile mă găzduise doar pe mine. Prima durere evoluase, acum avea un cap. Capul avea doi ochi negri ce priveau insistent orice persoană care trecea pe lângă mine. Încet, i-au crescut mâini, picioare, urechi, sâni, gură, se transformase într-o durere feminină. Am fost foarte fericit când a doua durere a evoluat și ea într-un copil mic. La trei luni de la prima apariție, eram o familie. Trup din trup, durere din durere.

 

Adrian Tincu
Adrian-Ionuț Tincu (pseudonim literar Hadrian S. Bursuc) s-a născut în 2001 în județul Maramureș. Pasiunea pentru scris a luat naștere încă de la șapte ani. Își propune să publice cel puțin o carte. A terminat Peisagistica la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.

La patron

E o pată mare, nu iese oricât bicarbonat ar turna. Nu că i-ar trece prin cap asta. Cu bucăţile-i mai nasol, nu ştiu cum să le strângă. Care-i diferenţa între trunchiul ăsta şi ălălalt? Între un picior, un deget sau un braţ, o vână de om şi una de copac? Mai puţină...

Am glumit

— Chiar ești conte? l-am întrebat la prima cină, după ce-l cunoscusem la el acasă. — Da, dar să nu scrii asta, a zis. — Oricum nu m-ar crede nimeni. A lăsat capul în jos și a zâmbit cu un obraz, a fost timid și sexy. La a doua cină m-a întrebat cum sunt la ciclu. —...

N-am reținut chiar tot de-acolo

Țin minte c-am ajuns la ora zece pe peronul din Costinești. Asfaltul turnat acolo cu cincizeci de ani în urmă încă păstra fierberea vulcanică de pe vremea când se bea bragă. Noi bem acum Pepsi. Ne-am dat jos în grabă ca să ne dezmorțim spatele. Marea o văzusem pe...

Universall

Ce faci Lina? Lina! Mami, ce faci? Și abia atunci ajunse la ea...

Veghe

Seară de seară se așeza în fața geamului larg deschis, încă în haine...

Let there be… Tobă

După vacanța de iarnă ne aștepta monotonia celui de-al II-lea...