Cincizeci, atâtea încăperi are clădirea. Păzite toate. Camere de supraveghere peste tot. Cu aspiratorul în mână, Mașa curăță tensionată covoarele imense. Întârzie cu peria prin colțuri, trăgând cu coada ochiului spre camera de supraveghere. Calculează din ce unghi nu mai poate fi văzută. Are nevoie de câteva secunde pentru a pune pe pervaz pliculețul cu ceai. E foarte atentă la soldații care păzesc ușile. Zgomotul aspiratorului îi dă curaj, parcă ar avea o armă în mână. Pe al treilea culoar găsește poziția perfectă: o fereastră pe colț, într-un loc înghesuit. Nu poate fi filmată acolo. Scoate repede pliculețul cu ceai din sutien, îl pune pe margine, și pleacă mai departe cu aspiratorul huruind. Acum Serioja, bucătarul, trebuie să treacă pe acolo și să-l ia. După terminarea turei, Mașa se va întâlni cu el în parc și-i va spune unde l-a pus. Se împrieteniseră la vorbitor, amândoi aveau copiii în arest. Copii de 17 ani, fără nicio vină, fuseseră doar la protest, măcar de-ar fi cărat un steag, vreo pancartă, ceva. Totul se va termina odată și-odată. Trebuie doar ca Serioja să-i facă nebunului ceaiul ăla.

 

Dana Voicu

Dana Voicu este actriță, lector universitar la UNATC și scrie ficțiune.

A publicat proză scurtă în Revista de Povestiri, Revista Planeta Babel, Laconic, LiterNet, Cod de poveste și în rubrica Doza de ficțiune a revistei Viața Medicală. Este autoarea monodramei 8 Martie, finalistă la concursul BacăuFestMonodrame 2023.

În 2021 debutează cu volumul Tot ce nu se poate spune la Editura Casa de Pariuri Literare.

Poveste de mai

Alaltăieri noapte a fost foarte cald, știi, au curs apele pe mine. Așa că mă simt mult mai bine, infinit mai bine acum, surîde bătrînul, plimbîndu-și ochii de broască peste rămurelele și cornișele de unde picăturile de ploaie nu s-au evaporat. Are-o față de copil...

Veghe

Seară de seară se așeza în fața geamului larg deschis, încă în haine de stradă, acoperit cu o pătură groasă. Rezemându-și umărul de pervaz, obișnuia să-și aplece puțin corpul în afară, până în punctul în care simțea că putea foarte bine să cadă în gol. Dar niciodată...

Nodul din gât e bunicul și broasca lui

La 6:30, în iulie, soarele insista să toarne lumină în cameră pe la marginile cearceafului atârnat în fereastră. În somn, un firicel de salivă i s-a prelins pe obraz și s-a scurs pe pernă. Ca un abur se ridica sforăitul ritmic al tatălui, iar mama dormea la dreapta...

Să nu mai vorbești cu Alex

Clasa a treia, trimestrul doi. E o iarnă din alea cum spune toată...

Trei frați

- Ăl din mijloc îi fi-mio cel mare, Alex, îi povestește femeia, ce...

Paradoxul buburuzei

Cu toată munca din spatele micului oraş fără nume, nu există...