Frământată și ornată, născută în întuneric și dogoare, apoi aruncată împreună cu celelalte cinci, șapte sau unsprezece surori în cutia strâmtă de carton, fără să fi apucat să vadă lumina rece a zilei pentru mai mult de câteva secunde.
Înfricoșată, tremurând fierbinte în întunericul cutiei, în sacoșa neagră de polietilenă, pe scaunul din dreapta șoferului, zdruncinată la fiecare groapă în asfalt, fără să aibă habar de sfârșitul înfricoșător care se apropie.
Și posibilitatea de-a dreptul terifiantă de a nu fi devorată fierbinte, direct din cutie, ci de a fi aruncată în frigider și reîncălzită a două zi în cuptorul cu microunde.
Felia de pizza visează.
