Țin minte c-am ajuns la ora zece pe peronul din Costinești. Asfaltul turnat acolo cu cincizeci de ani în urmă încă păstra fierberea vulcanică de pe vremea când se bea bragă. Noi bem acum Pepsi. Ne-am dat jos în grabă ca să ne dezmorțim spatele. Marea o văzusem pe fereastră încă de la Constanța. Ne-am tras bagajele până la vilă, iar de-acolo am alergat tot satul, de-a latul, până la plajă. Am săpat gropi adânci, dincolo de prosoapele și privirile oamenilor, ca să dăm de nisip umed în care să ne răcorim tălpile. Seara ne-am dus la discotecă și la barul cu muzică rock unde toți eram prieteni. Acolo am băut prima dată shoturi de tequila și bere cu paiul. Ne-am adunat apoi toți 20 la răsărit ca să facem baie în mare. Am dormit o oră în pat, iar restul, pe plajă. La nouă dimineața, săream un val.

De-acolo am plecat cinci cu insolație, trei cu șoc termic, patru au leșinat de la alcool, doi s-au îndrăgostit, trei și-au înșelat iubitele și iubiții, doi au făcut toxiinfecție alimentară, iar restul s-au ars. Acum, dacă te duci acolo, o sa simți cum încă arde soarele, iar în discoteci se cântă aceeași muzică pe marginea unei plaje devenită epavă.

 

Horațiu Tohătan
Horațiu Tohătan urmează momentan un master în istoria ideilor la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. În timpul cursurilor mai scrie proză scurtă pe paginile din spatele caietului, atunci când n-are un jurnal cu coperți albe la el. Folosește un stilou primit în liceu, pe care îl poartă peste tot și în care se termină cerneala mult prea repede. Când îi rămâne puțin timp liber, rătăcește prin anticariate, iar când îi rămâne mult timp liber, pleacă pe trasee montane.

Răbdarea căutătorului în arhive

Își înfășură fularul mai strâns în jurul gâtului și își îndesă mâinile în buzunarele jachetei. Frigul îi apăsa pieptul, iar a doua zi avea să ningă, simțea asta în oase, îl dureau genunchii. Prevedea o seară sub două pături groase, cu benzi calde antireumatice...

Ești fraier

În fiecare vacanță de vară merg la tata trei săptămâni. Mă simt bine cu el, e relaxat și glumește. Anul ăsta nu mai e așa fain, trecem des pe la Georgeta. E o tipă severă, mă enervează, nici nu intrăm bine pe ușă, că mă trimite în camera lui Mihăiță. Nu știu care-i...

Diversificare

Copilul n-avea s-o mai ducă mult, oricum ar da-o, n-are cum să îndulcească vestea asta în vreun fel. La ce bun să-mbrace totul într-o metaforă despre călătorii sau lumi mai bune? — Cam asta e, o să fii sacrificat, a zis tatăl, ferindu-și privirea de ochii limpezi ai...

O intervenție de rutină

Un șir de camioane grăbite îneacă în praf parcarea din fața gării....

După cutremur

Bălan fluieră scurt în fluier și, încet-încet, se lasă liniștea. Se...

Un dram de cântărit

O luasem pe străduța poleită, pe lângă gardul din fier brodat, mic,...