Prima oară când a trebuit să-și ducă nevasta la Floreasca, tocmai fuseseră în vizită la părinții ei. Le mâncase pe nerăsuflate toate cărțile din casă și toate piesele de Scrabble și i se făcuse un rău cumplit. Pe-ai ei îi lăsase fără cuvinte, așa că s-a ocupat el de acte la internare.

— Nu e nimic grav, i-a spus doctorul, doamna a făcut o mică indigestie. A mâncat prea repede și i s-a aplecat. Dacă de-acum înainte are grijă să nu mai înghită atâtea replici pasiv-agresive, o să fie bine.
Dincolo de ușa glisantă de la UPU, ghemuită pe marginea patului, ea îl fixa cu privirea și vomita reproșuri.

 

A doua oară când a trebuit s-o ducă la Floreasca, erau la reuniunea de 20 de ani de la absolvirea liceului și ea le băuse tuturor spaima de vârsta a doua. Pahar după pahar, dăduse pe gât toate nostalgiile, eșecurile și resemnările.

— Nu e nimic grav, i-a spus doctorul, doamna a suferit o hemoragie de regrete. Dacă de-acum înainte are grijă să nu-și mai facă sânge rău pentru orice, o să fie bine.

Dincolo de ușa glisantă de la UPU, palidă și lungită într-o rână pe pat, ea îl fixa cu privirea și încerca să-și smulgă perfuzia care-i pompa seninătate în vene.

 

A treia oară când a trebuit s-o ducă la Floreasca, se certaseră rău de tot și ea hăpăise tot aerul din casă. Se umflase într-un asemenea hal, că paramedicii o priponiseră de cârligul ambulanței, iar ea plutise așa până la spital.

— Nu e nimic grav, i-a spus doctorul, doamna a avut un scurt episod de sufocare. Probabil s-a gândit că ajută să tragă adânc aer în piept. Ei, a tras un pic prea adânc. Dacă de-acum înainte are grijă să nu se mai sufoce de indignare, o să fie bine.

Dincolo de ușa glisantă de la UPU, răstignită pe pat, cu burta uriașă în sus și cu mâinile atârnând a neputință, ea îl fixa cu privirea și răsufla frustrări.

 

A patra oară, s-a dus singură și s-a internat. Se uitase la fetița lor și-i plouase în gură.

 

Ioana Văcărescu

Ioana Văcărescu a tradus pentru prima oară o carte în anul 2007 și tot atunci a hotărât că nu există muncă mai frumoasă decât să ajute la sosirea pe lume a cărților. Este traducătoare și redactoare de carte, a coordonat două imprinturi pentru copii și speră ca într-o bună zi să aibă suficient timp încât să citească tot ce și-ar dori. Și să redacteze. Și să traducă. În afară de literatură, mai iubește pisicile, cafeaua și marea – în ordinea asta.

A murit Marilyn Monroe

Toată copilăria mi-a spus că, la ce deșteaptă sînt, învățătoare trebuie să mă fac, că doar văd și eu cîte cadouri primește o învățătoare de la părinți, că începe școala, că se termină școala, că e 1 martie, că e 8 martie, că e ziua ei, învățătoare, nu profesoară,...

Trei valize

Sunt trei la fel. Trei valize. Aceeași culoare, același model. Una pentru tata, una pentru mama, una pentru mine. Stăm pe niște scaune de plastic gri, cu spatele la geamurile mari, în dosul cărora întunericul se subțiază, anunțând o nouă zi. Am ajuns mult prea...

O umbră şi-un ecou

Aveam zece ani când a venit ordinul de evacuare. Mama ne-a îmbrăcat, ne-a luat și am plecat încolonați spre trenul de vite care urma să ne ducă de la Ungheni la București. Fiindcă eram speriați, ne-a spus că mergem la tata, mecanic de locomotivă mobilizat la punctul...

Destrămare

Devenise expert în asamblat și desfăcut mobila Ikea nu pentru că...

Ca noi toate

Există, în Piața Obor, o zonă cu muzică ușoară veche, oameni care...

Ecranul

Stadionul nu arăta prea bine. Câteva petice de iarbă amestecate cu...