Prima oară când a trebuit să-și ducă nevasta la Floreasca, tocmai fuseseră în vizită la părinții ei. Le mâncase pe nerăsuflate toate cărțile din casă și toate piesele de Scrabble și i se făcuse un rău cumplit. Pe-ai ei îi lăsase fără cuvinte, așa că s-a ocupat el de acte la internare.
— Nu e nimic grav, i-a spus doctorul, doamna a făcut o mică indigestie. A mâncat prea repede și i s-a aplecat. Dacă de-acum înainte are grijă să nu mai înghită atâtea replici pasiv-agresive, o să fie bine.
Dincolo de ușa glisantă de la UPU, ghemuită pe marginea patului, ea îl fixa cu privirea și vomita reproșuri.
A doua oară când a trebuit s-o ducă la Floreasca, erau la reuniunea de 20 de ani de la absolvirea liceului și ea le băuse tuturor spaima de vârsta a doua. Pahar după pahar, dăduse pe gât toate nostalgiile, eșecurile și resemnările.
— Nu e nimic grav, i-a spus doctorul, doamna a suferit o hemoragie de regrete. Dacă de-acum înainte are grijă să nu-și mai facă sânge rău pentru orice, o să fie bine.
Dincolo de ușa glisantă de la UPU, palidă și lungită într-o rână pe pat, ea îl fixa cu privirea și încerca să-și smulgă perfuzia care-i pompa seninătate în vene.
A treia oară când a trebuit s-o ducă la Floreasca, se certaseră rău de tot și ea hăpăise tot aerul din casă. Se umflase într-un asemenea hal, că paramedicii o priponiseră de cârligul ambulanței, iar ea plutise așa până la spital.
— Nu e nimic grav, i-a spus doctorul, doamna a avut un scurt episod de sufocare. Probabil s-a gândit că ajută să tragă adânc aer în piept. Ei, a tras un pic prea adânc. Dacă de-acum înainte are grijă să nu se mai sufoce de indignare, o să fie bine.
Dincolo de ușa glisantă de la UPU, răstignită pe pat, cu burta uriașă în sus și cu mâinile atârnând a neputință, ea îl fixa cu privirea și răsufla frustrări.
A patra oară, s-a dus singură și s-a internat. Se uitase la fetița lor și-i plouase în gură.