Prima oară când a trebuit să-și ducă nevasta la Floreasca, tocmai fuseseră în vizită la părinții ei. Le mâncase pe nerăsuflate toate cărțile din casă și toate piesele de Scrabble și i se făcuse un rău cumplit. Pe-ai ei îi lăsase fără cuvinte, așa că s-a ocupat el de acte la internare.

— Nu e nimic grav, i-a spus doctorul, doamna a făcut o mică indigestie. A mâncat prea repede și i s-a aplecat. Dacă de-acum înainte are grijă să nu mai înghită atâtea replici pasiv-agresive, o să fie bine.
Dincolo de ușa glisantă de la UPU, ghemuită pe marginea patului, ea îl fixa cu privirea și vomita reproșuri.

 

A doua oară când a trebuit s-o ducă la Floreasca, erau la reuniunea de 20 de ani de la absolvirea liceului și ea le băuse tuturor spaima de vârsta a doua. Pahar după pahar, dăduse pe gât toate nostalgiile, eșecurile și resemnările.

— Nu e nimic grav, i-a spus doctorul, doamna a suferit o hemoragie de regrete. Dacă de-acum înainte are grijă să nu-și mai facă sânge rău pentru orice, o să fie bine.

Dincolo de ușa glisantă de la UPU, palidă și lungită într-o rână pe pat, ea îl fixa cu privirea și încerca să-și smulgă perfuzia care-i pompa seninătate în vene.

 

A treia oară când a trebuit s-o ducă la Floreasca, se certaseră rău de tot și ea hăpăise tot aerul din casă. Se umflase într-un asemenea hal, că paramedicii o priponiseră de cârligul ambulanței, iar ea plutise așa până la spital.

— Nu e nimic grav, i-a spus doctorul, doamna a avut un scurt episod de sufocare. Probabil s-a gândit că ajută să tragă adânc aer în piept. Ei, a tras un pic prea adânc. Dacă de-acum înainte are grijă să nu se mai sufoce de indignare, o să fie bine.

Dincolo de ușa glisantă de la UPU, răstignită pe pat, cu burta uriașă în sus și cu mâinile atârnând a neputință, ea îl fixa cu privirea și răsufla frustrări.

 

A patra oară, s-a dus singură și s-a internat. Se uitase la fetița lor și-i plouase în gură.

 

Ioana Văcărescu

Ioana Văcărescu a tradus pentru prima oară o carte în anul 2007 și tot atunci a hotărât că nu există muncă mai frumoasă decât să ajute la sosirea pe lume a cărților. Este traducătoare și redactoare de carte, a coordonat două imprinturi pentru copii și speră ca într-o bună zi să aibă suficient timp încât să citească tot ce și-ar dori. Și să redacteze. Și să traducă. În afară de literatură, mai iubește pisicile, cafeaua și marea – în ordinea asta.

Bicicleta

Tamara avea o bicicletă roșie, mică, dar funcțională și suficient de iute pentru orgoliul ei de exploratoare a cartierului. Ai mei reușiseră, prin nu știu ce relații obscure, să o procure. Meritase tot efortul. „Buburuza” - așa o alinta Tamara - trona mândră și...

Ricercata

- Uite, poftim, îți las ție poneiul meu Twilight Sparkle, să-ți țină de urât. Rămâi cu bine. Anita se răsuci pe călcâie și alergă să-și ajungă din urmă părinții. Din buzunarul rochiței celei noi se auzea chlinchet de monede. - Herr Stadtpfarrer, veniți repede să...

Plângăcioasa

Am o căciulă legată sub bărbie, cu moț în vârf. Mă mănâncă tot capul de la ea, dar nu am voie să mi-o dau jos pentru că „afară bate vântul, e iarnă și toți copiii poartă căciuli groase!”. Vocea mamei s-a strecurat pe sub lâna aspră și mi-a rămas lipită de ureche, ca...

Renunțarea la îmbătrânire

În dimineața în care am împlinit treizeci și nouă de ani i-am spus...

Sfârșitul lucrurilor cunoscute

Dintre ei, Iulian a fost cel care a observat lumina de dincolo de...

Să nu mai vorbești cu Alex

Clasa a treia, trimestrul doi. E o iarnă din alea cum spune toată...