Ambițios din fire, încerca din greu să prindă momentul, să-l înscrie în memorie ca pe o plăcuță dintr-un muzeu doar al lui, printre multe altele. Luă, așadar, un creion. Schiță, mai întâi, câteva forme ciudate, după care ajunse la un fel de consens între instrument și privire. Începu, apoi, să-și traseze ideile mai sigur și mai rezonabil; dădu voie chiar și greșelii să-și spună cuvântul, astfel că începu să deseneze. O ținu așa ore-n șir, obținu satisfacții despre care cu greu s-ar putea scrie, darămite vorbi. Și, cu toate astea, când o voce familiară îl chemă dintr-o cameră alăturată, lăsă totul baltă și o zbughi, flămând, spre bucătărie.