Mă numesc S. Vreau să scriu despre faptul că am păcătuit. Alaltăieri, am omorât o femeie. O chema S.J.

Soarele apunea în oraș, iar lumea ieșea din case pentru a profita de ce a mai rămas din ziua de sâmbătă, iar eu, eu m-am dus să o caut pe ea. Eram în stadiu de ebrietate când am gândit totul. Nu mai puteam suporta zgomotul de afară, așa că m-am decis să ies și eu din casă și să caut pe cineva să omor, nu știu de ce, dar ăsta a fost impulsul.

Când am plecat, l-am salutat pe paznic, care m-a întrebat ce fac. Nu aveam chef să vorbesc cu el, așa că i-am zis doar „Mă duc să o vizitez pe mama”. „Să o saluți din partea lui Jean! Nu am mai văzut-o demult. Mi se pare o femeie simpatică, mereu discutam cu ea despre copiii noștri”. „O să-i transmit” i-am răspuns cu un zâmbet parcă prea forțat. Mai departe…

Strada era dreaptă, cu mașinile parcate alandala, iar oamenii de la scara blocului priveau cum se jucau copiii cu mingea. M-am îndreptat spre tramvai și am decis să iau autobuzul. Așa mi-a venit. Odată ajuns în cartierul ei, m-am dus spre casa în care locuia. Am sunat la ușă. „Cine e?” Nu știam ce să îi spun. Din gura-mi spurcată am scos câteva cuvinte: „Eu, dragă. Am venit acasă”. Mi-a deschis ușa. Nu îmi venea să cred că mi-a mers bluful și, când să intru, am văzut-o cum mă primea cu brațele deschise și cu un sărut pe obraz. M-a invitat în sufragerie, unde o ceașcă de cafea era deja gata pregătită. Am stat de vorbă și, la un moment dat, mi-a zis, cu o voce seacă și ochii plini de lacrimi, că nu ne-am mai văzut de multă vreme și că nu știa când mă voi întoarce la ea. Nu știam ce tot abera acolo. Să o fi cunoscut în trecut? Nu îmi puteam aduce aminte.

Îmi bătea tare inima, așa de tare, că simțeam cum îmi ieșea o altă persoană din piept. Fața mi s-a încălzit, mâinile îmi tremurau, picioarele mi-au înțepenit și stomacul era gol. Brusc, fără să mă mai gândesc, am sărit asupra ei și am început să o sugrum. S.J. nu a depus niciun efort pentru a mă opri. S-a uitat la mine cu un zâmbet, de parcă de-abia aștepta să fac asta. Am privit-o îndelung, începuse să-mi fie familiară. Cu ultima suflare, mi-a spus: „Știam eu!” și a murit.