Nu-și dădea seama de ce apartamentul fusese atât de ieftin, dar își găsise, în sfârșit, propriul cămin, pe viață. Apoi, au început ecourile. Mai întâi, sunete ale acțiunilor ei trecute – o oală pe care o scăpase pe podeaua din bucătărie cu o zi în urmă, o ușă pe care o rafală de vânt o trântise la răsărit. După care începură să fie ecouri ale prezentului, apoi ale viitorului și, foarte curând, asemeni unei plăci de piatră peste un mormânt, căzu brusc o îngrozitoare tăcere.
