1. Am văzut cândva o salcie mare. Era cel mai mare și mai frumos copac pe care-l văzusem vreodată.

2. Aproape un ceas m-am tot uitat la copac.

3. Pe înserat am vrut să plec, dar când s-o iau înapoi spre casă, din scoarța copacului s-a ivit o femeie, cea mai frumoasă femeie pe care o văzusem vreodată, și mi-a cerut s-o iau de soție.

4. Ne-am căsătorit sub același copac înainte să răsară luna. Am întrebat-o cum o cheamă, care e povestea ei, dar ea tăcea mâlc. Și totuși am luat-o bucuros de soție și i-am dat prima sărutare sub copacul care se înălța sub luna plină.

5. În zori am clădit casa noastră în fața salciei.

6. Ea avea ochii verzi. Eu, căprui.

7. Am dus o viață foarte fericită.

8. Nu ne certam niciodată.

9. Nu plângeam niciodată, ci râdeam mult, iubeam și mai mult.

10. Până în acea dimineață.

11. Am fost treziți în zori. Doi tăietori de lemne se îndreptau spre salcia care se făcuse și mai mare din noaptea nunții noastre.

12. Soția mea părea extrem de îngrijorată și încordată.

13. M-a rugat să-i întreb pe tăietorii de lemne ce se întâmplă.

14. Dragostea mea, nu-s cine știe ce motive de îngrijorare, am zis. O să construiască un drum nou care duce direct la mare. Trebuie să scoată copacul din rădăcini.

15. Soția s-a pierdut cu firea. Tremura și avea lacrimi în ochi. Părul i-a albit deodată.

16. Nu-i lăsa! Nu-i lăsa.

17. Vom avea un drum care duce direct la mare, dragostea mea. Mai sunt o sumedenie de copaci.

18. Soția mă implora întruna să-i opresc.

19. M-am dus iar la muncitorii care se pregăteau să treacă la treabă.

20. Te rog să te dai la o parte. E periculos să stai aici.

21. Soția mea vă imploră să nu smulgeți copacul din rădăcini, le spun.

22. Tăietorii de lemne au început să despice scoarța.

23. Atunci am auzit țipete din casa mea. M-am uitat în spate.

24. Chiar în clipa aceea, copacul a căzut și țipetele au încetat.

25. Am fugit înapoi acasă.

26. Am găsit-o pe soția mea zăcând fără suflare pe podea în dormitorul nostru, cu o bucată de hârtie în mână.

27. Un mesaj pentru soțul meu: eu sunt sufletul acelei sălcii.

28. La amiază mi-am îngropat soția.

29. Acum plâng.

30. O să caut alt copac cu o creangă solidă, zdravănă și

(adaptare liberă după o legendă japoneză)

***

MY TRAGIC LIFE IN THIRTY CHAPTERS

1. I once saw a large willow tree. It was the largest and most beautiful tree I’d ever seen.

2. I spent almost one hour gazing at the tree.

3. At twilight, I decided to leave, but as I turned to start the way back home, a woman, the most beautiful woman I’d ever seen, emerged from the tree bark and asked me to marry her.

4. Before the moon rose, we got married under the same tree. I asked her her name, her story, but she stayed mum. Still, I was happy to marry her and gave her my first kiss under the tree which stood under a full moon.

5. At dawn, I built our home opposite the willow tree.

6. Her eyes were green. Mine brown.

7. We lived a very happy life.

8. We never quarrelled.

9. We never cried but laughed a lot, loved even more.

10. Then came this morning.

11. We got woken at dawn. Two feller bunchers headed toward the willow tree which had grown larger since our wedding night.

12. My wife looked extremely worried and tense.

13. She asked me to ask the forest workers what was going on.

14. My love, I said, nothing to worry much about. They are going to build a new road leading straight to the sea. They need to uproot the tree.

15. Wife went into a frenzy. She was shaking and had tears in her eyes. Her hair suddenly turned white.

16. Don’t let them! Don’t let them.

17. We’ll have a road directly to the sea, my love. There are many other trees.

18. Wife kept imploring me to stop them.

19. I walked back to the workers who were about to start their mission.

20. Please, move away. It’s dangerous to stay near.

21. My wife, I tell them, implores you not to uproot this tree.

22. The feller bunchers started cutting the bark.

23. That is when I heard screaming in my house. I looked back.

24. At that very moment, the tree fell, and the screaming halted.

25. I ran back home.

26. I find my wife lying lifeless on the floor in our bedroom, holding a piece of paper.

27. A note to my husband: I am the soul of that willow tree.

28. At noon, I buried my wife.

29. I am now crying.

30. I’m going to look for another tree with a strong, robust branch and

(freely adapted from a Japanese legend)

 

Immanuel Mifsud
Immanuel Mifsud (Malta, 1967) este poet și scriitor. A câștigat Premiul Național atât pentru proză, cât și pentru poezie și, în 2011, Premiul European pentru Literatură pentru cartea sa În numele Tatălui (și al Fiului) (Polirom, 2014), care a fost publicată în unsprezece limbi. Alte lucrări ale sale au fost traduse. Mifsud scrie și literatură pentru copii. Cea mai recentă colecție de poezii pentru tineri cititori a fost transformată cu mare succes într-un mini musical. Lucrările sale pentru scenă includ și două piese recente scrise în versuri. Mifsud ține prelegeri de literatură contemporană și teorie literară la Universitatea din Malta.

Immanuel Mifsud (Malta, 1967) is a poet and a writer. He won the National Award both for prose and poetry and in 2011 the European Prize for Literature for his book In the Name of the Father (and of the Son) which has been published in eleven languages. Other works of his have been translated. Mifsud also writes for children. His most recent poetry collection for young readers was very successfully turned into a mini children's musical. Works for stage also include two recent plays written in verse. Mifsud lectures in contemporary literature and literary theory at the University of Malta.

Toate rochițele foșneau

Fetele așteptau în culise începutul probei de defilare. Era primul ei concurs de miss. Categoria 12 ani. Miza era mare, mama îi promisese ultimul model de iPhone dacă ia măcar un premiu, oricare, chiar și pe ăla pentru popularitate. Așa spusese, iar Klara spera să se...

Amintiri din buricul pământului

Merge repede și gâfâie, pe drumul de munte, se împiedică în gropi și inspiră cu putere aerul rece și tăios. Nu vede decât înainte. Nici nu mai are de ales. Ce-ar putea ea să facă acum, când e deja trecut de două sau trei noaptea, îi e mai teamă că or să o mănânce...

Duminică dimineața

Trebuia doar să se concentreze asupra propriei respirații. Să pară că doarme, că e o duminică obișnuită, în care niciun bărbat nu face pași pe parchet, nu cotrobăie prin casă, nu deschide ușa de la șifonier. În care inima nu îi bate ca și cum ar vrea să-i tranșeze...

Lin Lin

Pe Lin Lin am cunoscut-o la Paris, în 2010, la vernisajul expoziției...

Mercenar

Fumul se strecoară printre noi și urcă panta dealului pe care...

©FEEDBA_

Aș fi vrut să-i zic să intre, dar n-am mai apucat pentru că pașii ei...