O ține de mână și o trage după ea. Fetița are șiretul desfăcut, dar femeia nu-i dă răgaz să se oprească.

— Mă doare! spune cea mică și se tot uită în sus. Femeia are părul prins șui, într-o coadă de cal, o pată pe obraz și cară în spate un rucsac burdușit, cu fermoarul rupt. Din când în când, aruncă o privire peste umăr.

— Mai repede! zice și trage copilul după ea. Mai repede, n-auzi?

În stație, tramvaiul așteaptă cu ușile deschise.

Împreună pun piciorul pe trecerea de pietoni, se mai uită o dată în urmă și dau să traverseze aproape în fugă. Fetița se împiedică, cade și-ncepe să plângă. Un domn se repede la ea, o ridică și o ține strâns. Copilul plânge și mai tare.

— Hai să mergem, spune bărbatul și, cu mâna rămasă liberă, o apucă strâns pe femeie de braț, trăgând-o după el. O lasă să se uite cum vatmanul apasă pe buton și-nchide ușile.

— Stai și tu nițel să-i leg șiretul!

Bărbatul rămâne nemișcat lângă ea, în picioare. Din buzunarul mic al rucsacului se ițește un picior de Barbie. Fără pantof.