— Dacă mă iubești, mă ajuți.
Avea dreptate, patruzeci de kile și cancer terminal. I-am găsit ușor vena. Am aruncat fiolele golite de morfină la gunoi și l-am scos pe Oscar la plimbare. Îi plăceau frunzele uscate, în fiecare toamnă își pierdea mințile alergând prin ele.
Era câinele meu, nu al ei.
Oscar nu mi-ar fi cerut un așa ajutor, niciodată.