Au trecut cincisprezece ani. Veneam de la școală și am zărit-o din autobuz. Era la trei stații de unde locuiam. Trecea strada. Autobuzul a oprit la semafor. Am bătut în geam. M-am agitat să-i atrag atenția. Degeaba. O să râd de ea mai târziu, mi-am zis. E o mamă rea. Nu-și vede copilul pe stradă.

Acasă mă aștepta o ciorbă de perișoare. Am sorbit două porții. Abia după am observat. Vasele erau spălate. Gunoiul era dus. Mama făcuse curat. Știu, asta le stă mamelor în caracter. Dar a mea prefera dezordinea. Glumea că e artistă. Eu aveam o altă teorie. Era leneșă.

Poate vine bunica în vizită, m-am gândit. Sau s-o fi întors tata mai repede din delegație.

M-am dus la mine în cameră. Am deschis calculatorul. Când am ridicat ochii din ecran, era seară. Nimeni nu mă certa că mă joc. Ciudat.

Am sunat-o. Ringtone-ul a răbufnit în casa goală. Telefonul era în sufragerie. L-am sunat pe tata. N-a răspuns. Bunica nu vorbise, nici ea, cu mama. Stai liniștită, mamaie. Ia-ți pastilele. Săru’mâna. Am bătut la vecina. Da, totul e bine. Probabil e la nașa Didia. Dar nu era, că întrebasem deja.
Tata m-a găsit chircită pe canapea. Nu dormeam. Era nedrept. Mama trebuia să-și facă griji pentru mine, nu eu pentru ea.

Ne-am dus la poliție a doua zi. Le-am spus că o văzusem. Nu era nimic ieșit din comun. Doar că acasă era curat. Nu și-au notat indiciul. Ne-am petrecut următoarele săptămâni căutând. Am fost în spitale. Am străbătut parcurile. Ne-am uitat sub poduri și-n canale. Am sunat toate neamurile. Și la ziar am dat anunț.

Am țipat la tata că nu a fost acolo. Am jucat scena din autobuz de mii de ori. Dacă m-ar fi văzut? Dacă aș fi coborât la stația următoare? Trebuia să fug după ea. Oare ne-a părăsit? A spălat vasele și s-a săturat. O farfurie i-a pus capac. La moarte refuzam să mă gândesc. Știam că e posibil. Probabil, după un timp.

Poza ei a stat pe stâlpii din cartier. O vedeam când mă întorceam de la școală. Seara mi-o imaginam în munți. Își bea ceaiul și se gândea la noi.

După trei veri, am ales să uit. I-am făcut amintirea pachet. Am pus în el rujul pe care i-l furasem, CD-ul cu Celine Dion pe care-l ascultase în disperare, șalul care-i ținuse de frig. Pachetul de țigări pe care-l găsisem în bucătărie, după cărțile de bucate. Le-am dus pe toate la ghenă. Și am plecat la facultate.

Nu m-am mai gândit. N-am povestit.

Până azi. A apărut în cutia poștală. Un plic cu o poză. Una dintre cele de pe stâlpi. Murdară și roasă de vreme. Lângă, un bilet cu un loc, o zi și o oră.

 

Sabina Varga
Sabina Varga este copywriter & content marketer și gazda Zest, un podcast despre plăcerea și uimirea de a scrie. Printre rânduri, își încearcă norocul și cu proza scurtă. O puteți citi și auzi pe blacusens.ro sau sabinavarga.com.

A doua venire a Mântuitorului

Deși lumea creștină a sperat de-a lungul veacurilor ca minunea să se întâmple, cum ar fi fost normal, în seara vreunui 25 decembrie, Fiul Domnului s-a întors pe pământ, surprinzător, într-una din cele mai călduroase veri din istorie, mai exact pe 13 iulie 2024....

Vestea

Într-o dimineață, ca de obicei, mi-a zis că vrea să ne întîlnim. Era începutul lui iunie. Cînd am ajuns în cafenea, era deja acolo Am întîrziat, am spus E ok Cum ești? Bine. Tu? Îs bine, am zis și m-am așezat. Era într-o rochie de vară înflorată și sandale. Cînd m-am...

Ce am pierdut în incendiu

frățică, îmi zise Ploscaru, tu nu știi să primești. Ploscaru era un tip firav, cu scheletul la vedere. El fusese primul pe care l-am întâlnit aici. Acum, după atâta timp, eram prieteni, ne puteam mărturisi orice. Aici e ușor să spui orice. Coborâsem mai demult pentru...

Veghe

Seară de seară se așeza în fața geamului larg deschis, încă în haine...

O poveste de război

Am fost și eu acolo. Am dormit în noroi și în apa îmbibată cu sânge....

Trei valize

Sunt trei la fel. Trei valize. Aceeași culoare, același model. Una...