Au trecut cincisprezece ani. Veneam de la școală și am zărit-o din autobuz. Era la trei stații de unde locuiam. Trecea strada. Autobuzul a oprit la semafor. Am bătut în geam. M-am agitat să-i atrag atenția. Degeaba. O să râd de ea mai târziu, mi-am zis. E o mamă rea. Nu-și vede copilul pe stradă.

Acasă mă aștepta o ciorbă de perișoare. Am sorbit două porții. Abia după am observat. Vasele erau spălate. Gunoiul era dus. Mama făcuse curat. Știu, asta le stă mamelor în caracter. Dar a mea prefera dezordinea. Glumea că e artistă. Eu aveam o altă teorie. Era leneșă.

Poate vine bunica în vizită, m-am gândit. Sau s-o fi întors tata mai repede din delegație.

M-am dus la mine în cameră. Am deschis calculatorul. Când am ridicat ochii din ecran, era seară. Nimeni nu mă certa că mă joc. Ciudat.

Am sunat-o. Ringtone-ul a răbufnit în casa goală. Telefonul era în sufragerie. L-am sunat pe tata. N-a răspuns. Bunica nu vorbise, nici ea, cu mama. Stai liniștită, mamaie. Ia-ți pastilele. Săru’mâna. Am bătut la vecina. Da, totul e bine. Probabil e la nașa Didia. Dar nu era, că întrebasem deja.
Tata m-a găsit chircită pe canapea. Nu dormeam. Era nedrept. Mama trebuia să-și facă griji pentru mine, nu eu pentru ea.

Ne-am dus la poliție a doua zi. Le-am spus că o văzusem. Nu era nimic ieșit din comun. Doar că acasă era curat. Nu și-au notat indiciul. Ne-am petrecut următoarele săptămâni căutând. Am fost în spitale. Am străbătut parcurile. Ne-am uitat sub poduri și-n canale. Am sunat toate neamurile. Și la ziar am dat anunț.

Am țipat la tata că nu a fost acolo. Am jucat scena din autobuz de mii de ori. Dacă m-ar fi văzut? Dacă aș fi coborât la stația următoare? Trebuia să fug după ea. Oare ne-a părăsit? A spălat vasele și s-a săturat. O farfurie i-a pus capac. La moarte refuzam să mă gândesc. Știam că e posibil. Probabil, după un timp.

Poza ei a stat pe stâlpii din cartier. O vedeam când mă întorceam de la școală. Seara mi-o imaginam în munți. Își bea ceaiul și se gândea la noi.

După trei veri, am ales să uit. I-am făcut amintirea pachet. Am pus în el rujul pe care i-l furasem, CD-ul cu Celine Dion pe care-l ascultase în disperare, șalul care-i ținuse de frig. Pachetul de țigări pe care-l găsisem în bucătărie, după cărțile de bucate. Le-am dus pe toate la ghenă. Și am plecat la facultate.

Nu m-am mai gândit. N-am povestit.

Până azi. A apărut în cutia poștală. Un plic cu o poză. Una dintre cele de pe stâlpi. Murdară și roasă de vreme. Lângă, un bilet cu un loc, o zi și o oră.

 

Sabina Varga
Sabina Varga este copywriter & content marketer și gazda Zest, un podcast despre plăcerea și uimirea de a scrie. Printre rânduri, își încearcă norocul și cu proza scurtă. O puteți citi și auzi pe blacusens.ro sau sabinavarga.com.

Ești fraier

În fiecare vacanță de vară merg la tata trei săptămâni. Mă simt bine cu el, e relaxat și glumește. Anul ăsta nu mai e așa fain, trecem des pe la Georgeta. E o tipă severă, mă enervează, nici nu intrăm bine pe ușă, că mă trimite în camera lui Mihăiță. Nu știu care-i...

Prietenii tatălui

Pe mut îl știam de când ne căra cârnații la colindat. Ținea la noi, e drept că îi plăteam vinul, aveam și noi aproape douăzeci de ani, salarii, la el era mai greu, că nu-l angaja nimeni fiindcă nu putea vorbi. Așa că nu ne părea rău să-i dăm banii pe vin. Primul pahar...

Lin Lin

Pe Lin Lin am cunoscut-o la Paris, în 2010, la vernisajul expoziției de pictură de la A2Z Art Gallery. Venisem pentru a-l susține pe Pierre și a fi un prim admirator al lucrărilor sale. Eram prieteni buni și nu puteam să-l refuz. Galeria era plină de lume când am...

Nu sunt fluentă în matematică

Mă grăbeam să ajung, dar eram emoționată rău. Mă bătuseră prietenele...

Trovanții

Nu se putea merge pe drumu’ ăla care ducea la Trovanți cu mai mult...

Poveste de mai

Alaltăieri noapte a fost foarte cald, știi, au curs apele pe mine....