Într-o dimineață, ca de obicei, mi-a zis că vrea să ne întîlnim. Era începutul lui iunie. Cînd am ajuns în cafenea, era deja acolo
Am întîrziat, am spus
E ok
Cum ești?
Bine. Tu?
Îs bine, am zis
și m-am așezat. Era într-o rochie de vară înflorată și sandale. Cînd m-am așezat, picioarele ei au dispărut sub masă. O vedeam pentru prima oară cu ruj
Și ce mai faci? m-a întrebat zîmbitoare
Bine, de toate
Așa, a zis
am luat meniul și m-am uitat peste el, după care la ea
Tu ce bei?
Mi-am luat un capuccino
Eu vreau ceva mai tare, am zis. Azi n-am băut cafea
am cerut o cafea lungă. Am început să mă uit la ea
La ce te uiți? m-a întrebat zîmbitoare
La tine
și-a îndreptat privirea spre geam, continuînd să zîmbească. Pentru prima oară, studiindu-i ochii, mă-ntrebam dacă nu cumva îs cafenii. După un timp, s-a întors către mine. A zis doar
Așa deci…
venise cafeaua. Am gustat-o. Era ok
Vrei și tu? am întrebat-o
Da, a spus
și, apucînd ceașca, a băut o înghițitură. După asta s-a uitat la mine
Azi m-am dat cu ruj, a zis
Am văzut
Așa mi-a venit
Nu te-am mai văzut așa, i-am spus
De obicei nu mă dau, a zis zîmbitoare
i-am simțit piciorul pe sub masă. O lovitură, după care a ajuns pe scaunul gol din fața noastră. Acum îi vedeam glezna în sanda. M-am uitat la ea. Și-a pus ambele mîini în poală, s-a înălțat puțin pe scaun
Am să-ți dau o veste, a zis
Ghici ce veste e? m-a întrebat
dintr-odată, fără să mă gîndesc la nimic, am știut ce veste e
Ești însărcinată, i-am spus
Da
De cînd?
De patru săptămîni
cîteva clipe n-am simțit nimic. M-am gîndit dacă ar trebui s-o felicit, dar n-am făcut asta. Mă uitam la ea
Cînd ai aflat? am întrebat-o
Ieri
am privit înspre masă. Între timp mîinile ei au ajuns între ceștile noastre de cafea. M-am întins și am căutat o vreme în geantă. Am găsit pachetul. Mi-am scos bricheta din buzunar și mi-am aprins o țigară. Am tras din ea, după care am suflat fumul într-o parte. M-am uitat la ea, devenise serioasă
La ce te gîndești? m-a întrebat
La nimic
Ce simți acum că ți-am spus asta?
Nimic…
De ce? m-a întrebat
Pentru că o să desfășor mai tîrziu filmul ăsta
Înțeleg, a zis
am mai tras un fum și m-am uitat înspre perete. Era alb și gol. Lîngă noi se așezaseră două fete. Le auzeam vorbind și probabil ne auzeau și ele. Am arătat cu țigara înspre ea
Chestia aia… de săptămîna trecută
Da?
Aia de duminică. Cînd ai făcut…
Aaaa, dar atunci nu știam
Da, dar ai făcut-o
Da, am făcut-o, a zis
mă uitam în continuare la ea
Ș nu contează? am întrebat-o
Nu, pentru că atunci nu știam
am coborît privirea spre vîrful țigării. Am tras din ea și am suflat fumul în sus. O muscă tocmai se așezase pe degetele de la piciorul ei. Am arătat încolo și i-am zis
Ai o muscă pe picior
a scuturat-o, după care și-a tras piciorul sub masă. M-am uitat la ea și i-am spus
Nu cred că înțelegi, nu e vorba dacă știai sau nu, ci că ai făcut-o
m-a fixat cîteva clipe la mine
Dar n-aveam cum să știu, a zis scuturîndu-și capul
Dora, tu încerci să rămîi însărcinată de ceva timp. Nu?
Da
Și în timpul ăsta tu faci chestiile alea
Da, dar n-aveam de unde să știu…
Ascultă, nu e vorba de asta. De fapt… eu nici nu te luam în serios cînd îmi spuneai că vrei să rămîi însărcinată
De ce? Ți-am spus că vreau să facem un copil
Da, mi-ai spus, dar în timpul ăsta făceai chestiile alea…
s-a uitat la mine cîteva clipe și nu mi-a răspuns. Am continuat
Eu nici o clipă nu te-am luat în serios…
Dar ți-am spus…
Da, și în timpul ăsta…
(m-am uitat într-o parte, la fetele de la cealaltă masă și am coborît vocea)
Și în timpul ăsta tu făceai chestiile alea? Adică nu crezi că te afectează?
De ce, e doar la început
Nu înțeleg…, am zis
Copilul nu e nici măcar format
Nu, dar e acolo, e în tine
Acum nu contează
am vrut să continuui, dar m-am oprit. Mîna îi era aproape de a mea. O clipă am simțit cum mă atinge. Am apucat ceașca și m-am uitat pe fundul ei. Mai era o gură de cafea. Am băut-o, după care am pus-o înapoi. Am întrebat-o
Și o s-o mai faci?
Nu, cum să fac asta, a zis serioasă
am stins țigara și am început să mă uit la scaunul din fața noastră. M-am întors către ea. Fixa același scaun
Deci la început nu contează, am spus
și-a întors capul înspre mine
Nu, pentru că e abia la început, a zis
Și tu crezi în asta? am întrebat-o
În ce?
Că nu contează
Da, a zis, dintr-odată nu foarte convinsă
m-am uitat lung la ea, însă nu i-am spus nimic. Nu i-am zis atunci că n-o să ne mai vedem. Știam că am pierdut-o și că am pierdut-o mai demult. Adevărul e că, odată ce realizezi asta, nimic nu poate schimba lucrurile. După, n-am mai căutat-o și nu i-am dat nici un telefon. Nici un mesaj pe fb. O singură dată am văzut-o pe stradă. Era cu cineva.
