Am scos biberonul din ibricul în care îl pusesem la răcit, în timp ce Alex a trecut peste prag şi a luat-o înainte spre dormitor. I-am spus din mers să se urce direct pe pernă. Îi rezemasem una tare de tăblia patului şi o învăţasem să se aşeze singură acolo ca să-şi bea laptele. Când am traversat camera de zi, cu două uşi pe diagonală şi două geamuri, dintre care unul stă mereu deschis, am simţit un aer mai rece ca de obicei şi m-am gândit că se apropie toamna.

Încă persistau fiorul şi tristeţea când m-am aşezat o secundă mai târziu în pat, lângă fată. S-a întors spre mine cu ochii ei mari, biberonul în gură, şi atunci mi-am dat seama că fusese până în bucătărie fără şosete. M-am întins să închid fereastra.

Alex a terminat de mâncat şi a început joaca. M-am pornit să particip şi atunci am simţit cum mă strânge pielea pe spate. Ajunsesem târziu în după-amiaza aia la plajă şi mi se păruse că soarele era deja suficient de blând încât să nu mai fie nevoie de cremă, deşi pe Alex o dădusem, totuşi.

S-a jucat puţin şi a adormit repede, fără prea multe poveşti. Mă simţeam tăvălită, poate sesizase şi ea asta. Am aranjat-o mai bine, am învelit-o cu cearşaful, întrebându-mă dacă nu era totuşi nevoie de-o pătură, şi mi-am băgat puţin nasul după ceafa ei. Apoi mi-am tras scaunul lângă pat, am aşezat laptopul pe el şi mi-am dat drumul la primul film.

Am verificat dacă nu aveam vreun mesaj nou pe whatsapp. De când eram în concediu de maternitate, toţi colegii mei de la birou se înghesuiau să-mi spună bârfe, ca şi cum fiecare dintre ei ar fi presupus că nu mai eram în contact cu nimeni altcineva. În sfârşit, m-am culcat pe la două. Aş mai fi stat, dar m-am gândit să nu fiu zombi dimineaţă. La curte era mai multă alergătură decât la bloc, bucătăria departe, oliţa o uitam tot timpul, ba afară când eram în casă, ba invers.

Pe la trei şi jumătate m-a trezit Alex. „Sunt aici, mami”, am încercat s-o liniştesc, crezând că visase urât, dar nu era asta, o durea burtica. Mi-am amintit că n-o mai putusem opri de la lubeniţă şi m-am gândit să-i aduc o banană. Am trecut pe lângă camera în care dormea Florin, cu uşa deschisă. Respira liniştit, deşi poziţia lui era un pic ciudată, stătea practic lipit cu nasul de spătarul recamierului, cu spatele la mine, în timp ce restul patului rămăsese gol. Ca şi cum eu şi Alex încă am mai fi dormit cu el.

Îl auzisem când se întorsese de la Ştefi, la nici cinci minute după ce lăsasem eu capacul la laptop. Nu voiam să-l trezesc, a doua zi urma să plece la Bucureşti. Făcuse oricum o mulţime de drumuri toată vara, ca să petreacă timp cu noi şi să mergem la plajă. Singură cu copilul în cărucior mi-ar fi fost practic imposibil să mă duc până acolo, prin hârtoape. Deşi acum, simţind că se termină vara, începeam să regret că nu făcusem şi efortul ăsta.

Am deschis cu mare grijă uşa de la bucătărie, care scârțâia, şi-am întins piciorul în gol, pipăind. Pragul era înalt şi trebuia să am grijă. Am luat banana şi m-am întors la Alex. A mâncat-o practic dormind, mi-era şi frică să nu se înece. Am mai aşteptat un pic să mă asigur că e totul ok şi am ieşit în curte. Mi-am luat un pahar mare cu apă şi m-am aşezat la masă. Era frumos afară, cerul adânc, plin de stele, toate ierburile din jur fremătau, de parcă respirau şi ele în ritmul liniştit al somnului.

Probabil se făcuse aproape cinci când am adormit din nou. Mi se părea că văd deja o geană de lumină. Altfel, cocoşii cântau de la două, nu te puteai lua după ei. Uşa mare de la casă era fix în dreptul camerei lui Florin şi scârţâia şi aia, aşa că am zis mai bine să mă întorc prin bucătărie. Am lăsat papucii şi am intrat repede, zgribulită, fără să mai aprind lumina, şi atunci am simţit cum calc pe ceva foarte moale şi lipicios. Am tras aer în piept, cu ochii închişi, pentru că-mi venea să leşin, apoi am ridicat cât am putut de sus piciorul cu pricina şi am rupt nişte şerveţele din sulul fixat pe perete. M-am şters cu infinită scârbă, înţelegând între timp că probabil fusese un limax care ieşise prin chiuvetă, cum îmi povestise mai devreme în ziua aia o vecină că păţise ea.

M-am dus la baie şi m-am spălat, încercând să fac cât mai puţin zgomot, apoi m-am întors în cameră. Am mutat scaunul cu laptopul un pic mai încolo, ca să nu sar de o mie de ori peste fir, intuind că o să ies iar. M-am spălat bine cu săpun şi m-am şters energic cu prosopul, de mai multe ori.

Când am ieşit ultima dată de la baie, m-a lovit din prag o lumină albă, ca o peliculă de film. Mi s-a părut că mă înghite cu totul, apoi am auzit nişte zgomote, din ce în ce mai puternice, venind de undeva din lateral. Era Alex, care se trezise, descoperise laptopul şi lovea tare în taste. Îşi dăduse jos singură pampersul plin de pipi, în el îmi băgasem piciorul. Mi-a cerut cele câteva minute de desene animate, m-am grăbit să i le ofer, ca în fiecare dimineaţă.