M-a prins cu mâinile de cap și m-a izbit de perete de câteva ori, până s-a făcut ceață în jurul meu. Îmi țiuiau urechile și îi vedeam rânjetul pe sub mustață. Toată lumea țipa și până la urmă tot curva aia de Lovina a intervenit: Toni, oprește-te, o omori!
Ie-te la el, mormolocu’!
Da, ca să vezi, am băut de atâtea ori împreună și nu l-am auzit nici măcar să ridice glasul, ce să mai vorbesc de bătaie, nu m-așteptam, că doar nu mă duceam de proastă, să mă snopească dilache.
Ar fi trebuit să-i dai și lui câteva.
Ce să-i mai dau și lui? N-ai văzut ce varză a ajuns? Din sanatoriu în sanatoriu, săracu’, și tot după coada ei stă, s-o ia dracii de boarfă. Asta sigur a umblat cu farmece! N-ai văzut cum se uită după ea toți bărbații?
Cum naiba ai intrat în casă de te-a prins ăla?
Păi nenorocitu’ de Ian iar fusese plecat toată ziua. Am pus mâna pe un tocător de lemn și m-am dus să-l caut prin cartier. La cârciumă nu era, așa că m-am dus la ei acasă. Voiam să o rup în bătaie pe ea, să-i sparg moaca aia de curvă. Dar mi-am dat seama că, dacă sar la ea, Ian sigur o să mă prindă și n-apuc să fac nimic. Așa că am ascultat la ușă, să văd care pe unde stă. Am izbit-o de perete și-am apucat să îi trag lui câteva în cap până m-a înșfăcat ăla.
Au vrut să cheme ambulanța, că o vreme nu m-am mișcat din loc, rămăsesem ca tâmpita, cu privirea-n gol. Îi auzeam ce spun, dar nu mă puteam urni. Până la urmă m-am ridicat și-am plecat. Mă țineam de pereți, îmi bubuia capul.
Și tocătorul?
Ei, hai că ești și tu proastă, cui îi mai păsa de tocător? A, ți-am zis ce i-a băgat aia în cap? Auzi, cică nu seamănă copiii cu el. Mi-a venit s-o rup în două când am auzit. Asta chiar vrea să mi-l fure de tot. Nu e de ajuns că se fut, acum îi zice și de plozi!
Păi, i-ai spus tu ceva?
Bă, da’ ești dilie rău, cum să vorbesc? I s-a pus pata curvei, asta după ce l-am trimis pe Niță la ei acasă, când a ieșit din pârnaie. Ți-am zis? Vine Niță acasă când eram io plină de draci:
— Hai, bine că te-ai întors. Știi ce face dobitocu’ de tac-tu? I-o trage lu’ una! Vrea s-o ia de nevastă! Pe mine m-a ținut de proastă toți anii ăștia, să nu facă el vreun act.
Ăsta pune mâna pe un cuțit d-ăla de bucătărie și pleacă după tac-su. Îl găsește acasă la Lovina, scoate lama din buzunar și toți sar înapoi, că era d-aia babană, de vreo dooj’ de centimetri. Zbuciumă cuțitu’ prin aer și toți se cacă pe ei de frică:
— Îl bag în voi, bă! Vă omor pe toți, bă!, striga ca descreieratul.
Ce s-au mai speriat, fraierii. A sărit Ian și i l-a luat din mână. De parcă Niță chiar l-ar fi băgat în cineva…
Hă, hă, ce bună e asta!
Lovina nici atunci n-a chemat poliția; pe asta mă și bazam. Doar i-am zis lu’ Niță că ăștia sunt niște sandilo. Așa am ajuns să facem Crăciunul împreună, cică să fie pace între familii. Am lăsat-o să creadă ce vrea. Am gătit împreună, eu frecam la maioneză și îmi pătasem tricoul cu ulei, Lovina împacheta sarmalele. Dădea din cur la fiecare pas, a dracu’ de petardă. Când fuma, ținea într-un fel țigara aia, așa, iar fumul îl scotea cu capul într-o parte și buzele țuguiate. Ca și cum ar fi vrut să alunge un fir de praf.
Când Ana a intrat în bucătărie și mi-a zis că m-am murdărit de grăsime, mi-a venit să o plesnesc pe loc, să-i tacă fleanca aia de mucoasă. Da’ m-am controlat. Am prins-o la câteva zile în curtea școlii, i-am tras atunci câteva perechi de palme, să o învăț minte, și i-am furat ghiozdanul, hă, hă.
Nu trebuia să te iei de fetiță, zic și eu.
Bă, da’ te-a întrebat cineva ceva? Lasă că știu eu ce fac. E la fel ca mă-sa. Să le intre bine în cap că eu nu mă joc. Nici atunci când i-am căutat cu toporul prin cartier, nu m-am jucat. Ian nu dăduse pe acasă de câteva zile. Dacă tot eram pe drum, m-am dus și le-am făcut țăndări ușa de la intrare, nu m-am lăsat până când n-am văzut ditai gaura. Prostu’ de Toni credea că ei sunt într-o călătorie de afaceri. Era acasă și a urlat doar la primele lovituri. Când a văzut că mă opresc, a început să strige la mine:
— Dă, fă, așa, așa. Hai, nu te opri! Ce, ai obosit?
N-am înțeles de ce zicea să bag mai tare, dar m-am speriat când au început să iasă vecinii, că o să cheme poliția, așa că m-am cărat.
Aoleu, ce faci, fă, ai adormit? Păi eu îmi răcesc gura de pomană? Hai că mă plictisești. Am vorbit la telefon cu Nelu afaceristu’. Ăla de m-a mai ajutat el, îl știi, acum e pe treabă cu niște cutii cu măsline. O să-i trimit p-ăia micii la ciordit, să ia câteva, poate îmi iese și mie de-o bere, că mor de sete aicea, iar ăștia de la pază sunt nașpa rău. Nu mă lasă singură nici la budă.
