Se dedică lui Augusto Monterroso, autorul Dinozaurului. „Când s-a trezit, dinozaurul era încă acolo˝.

Dinozaurului nu-i pria dimineața ploioasă. Până mi-am făcut cafeaua, deja se întristase. Când am terminat-o, se cuibărise sub masă, străveziu și tăcut. Aveam să întârzii la școală, dar nu conta. Dinozaurul avea nevoie de mine. Am luat caietul și creionul de pe noptieră, și l-am desenat din nou. De data asta, nu am uitat ploaia. Când am plecat, dinozaurul dormea fericit.

 

Maia Levantini
Maia Levantini s-a născut și a crescut în București. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” și locuiește, din 2002, în Statele Unite ale Americii, unde este profesoară de psihiatrie și neuroștiințe la Universitatea din Pittsburgh. A debutat în 2017, cu romanul Cu titlu provizoriu, apărut la Editura Compania, iar în 2021 a publicat, la Tracus Arte, Cine te uită.

Niște cutii cu măsline

M-a prins cu mâinile de cap și m-a izbit de perete de câteva ori, până s-a făcut ceață în jurul meu. Îmi țiuiau urechile și îi vedeam rânjetul pe sub mustață. Toată lumea țipa și până la urmă tot curva aia de Lovina a intervenit: Toni, oprește-te, o omori! Ie-te la...

Vestea

Într-o dimineață, ca de obicei, mi-a zis că vrea să ne întîlnim. Era începutul lui iunie. Cînd am ajuns în cafenea, era deja acolo Am întîrziat, am spus E ok Cum ești? Bine. Tu? Îs bine, am zis și m-am așezat. Era într-o rochie de vară înflorată și sandale. Cînd m-am...

Potârnichea

Potârnichea șchioapătă prin mogâldețele de frunze moi și se vâră sub creanga teiului căzut la pământ, ca într-o fortăreață. De partea cealaltă a geamului, două babe forfotesc în bucătărie. Cea mai tânără își așază mama la masă și îi servește picăturile pentru tremur....

Poveste de mai

Alaltăieri noapte a fost foarte cald, știi, au curs apele pe mine....

Semnalul

La început, când abia venise, îi plăcea mult să privească oamenii....

Liniște

M-am trezit amețită și m-am ridicat frecându-mi ochii. Am traversat...