Deși lumea creștină a sperat de-a lungul veacurilor ca minunea să se întâmple, cum ar fi fost normal, în seara vreunui 25 decembrie, Fiul Domnului s-a întors pe pământ, surprinzător, într-una din cele mai călduroase veri din istorie, mai exact pe 13 iulie 2024.

Pogorârea Lui nu a fost lipsită, conform tradiției, de evenimente astronomice. Echipe de astro-fizicieni din marile centre de observație, începând cu San Pedro de Atacama, Chile și terminând cu Sidney, Australia, au urmărit pe cer, mai multe luni de zile, traseul unei comete necunoscute, dar super strălucitoare, care s-a oprit din zbor fix deasupra aceluiași predestinat oraș palestinian, Bethlehem. Divinul indiciu a convins fără tăgadă, iar Planeta s-a cutremurat sufletește din toate balamalele. Ciudat, pentru că, altfel, anul 2024 nu părea să anunțe nimic, în afară poate de un nou iPhone.

„Dar cometele, oameni buni, cometele nu se opresc pur și simplu deasupra unui oraș, fie el și Bethlehem, goddammit!” s-a zburlit la subordonați secretarul-general al NATO, în cortul de campanie ridicat la numai treizeci de metri de Biserica Nașterii Domnului. „Științific, e fucking imposibil!”. O voce precaută, însă, i-a tăiat șoptit macaroana: „Sir, vă rugăm mult să înțelegeți circumstanțele și s-o lăsați mai moale cu înjurăturile, că suntem foarte aproape și poate vă aude…”.

În fine. De pe carul de transmisie al CNN țâșni spre văzduh o dronă silențioasă care începu să transmită live, pe ecrane din toată lumea, detaliile incredibile ale babiloniei de la fața locului. Telespectatorii încremeniți constatară rapid că, după confirmarea apariției, reprezentanții Primăriei au împrejmuit Biserica nativității cu un gard stingher de sârmă ghimpată; în sfânta ei curte n-au întârziat deloc să-și înghesuie preventiv cartierele generale instituțiile-simbol ale Planetei: NATO, UN, FMI, HDMI, UNICEF șcl. Cu aprobare, fără, cum s-a nimerit.

Prezentă și ea la un turneu de șah în Tel Aviv, delegația Rusiei (un pluton de diplomați, practic, în frunte cu lanterna ministrului apărării însuși), a fost ghidată, contra unor șpăgi nesimțite, prin niște tuneluri săpate în zonă de către arabii palestinieni. Delegația s-a înfipt arogantă, cu tot cu baxurile de vodcă, exact între cantonamentul Băncii Mondiale și luxuriantul motorhome al fratelui patriarh Kiril, aflat pe acolo întâmplător, în vacanță.

În spatele blindatelor și a cordonului de soldați în full combat gear, care le purtau confuzi de grija tuturor, stăteau la pândă televiziunile: CNN, cum spuneam, Euronews, ABC, BBC, ETC. Apoi, în jurul acestui perimetru, o nesfârșită congregație de hipioți, coruri bisericești, vânzători ambulanți, bloggeri, vloggeri and whatnot a luat în stăpânire orașul.

Începând cu Zidul de Separație, s-au format minuscule kibbutzuri de rulote și corturi multicolore până hăt încolo, spre și peste poalele Muntelui Hebron. Din cauza fluxului enorm de autoturisme, autostrada 60 a fost, la scurt timp, închisă și baricadată, atât înspre Ierusalim, cât și spre Beersheba. Aeroportul Ben Gurion a chemat în ajutor câteva avioane de vânătoare ca să disperseze dracului odată private jet-urile diverșilor oligarhi, grăbiți să-i propună lui Mesia tot felul de contracte extravagante sau propuneri de asociere care vizau subjugarea definitivă a întregii rase omenești și chiar a universului.

Neîndrăznind nici după 24 de ore de ezitări jenante să se înființeze la picioarele lui Cristos cu vreo invitație la dialog, instituțiile amintite au conchis într-un final, cu greu, să negocieze împreună o agendă de lucru. Între timp însă, în populație parcă a dat strechea. Tentativele de deicid țineau serviciile secrete în alertă maximă, Isuși falși, printre care și actori de talia lui Sean Penn, erau demascați zilnic când predicau aiurea, corporatiștii au încetat să mai meargă la job pentru că wtf.

Deci era, indiscutabil, un mare punct de cotitură. Aveam în fața noastră Prezența atât de îndelung așteptată, care să reașeze la nivel molecular tot ceea ce înseamnă viață inteligentă pe Pământ. Aveam, iată, ocazia unică să demonstrăm misterioasa componentă sine qua non a existenței.

Dar cum să-l abordăm, oare, în chip onorabil, pe domnul Salvator Mundi? „Păi”, interveni grav secr. gen. Gutierrez, de la înălțimea sloganului Națiunilor Unite, „deocamdată trebuie să înlăturăm pentru marele public orice urmă de dubiu. Să-I cerem, de pildă, o dovadă.” „Da! Un exorcism!”, „O prefacere de apă-n vin!”. Dalai Lama aprobă pacifist toate propunerile, bâțâindu-și chelia. „Da´ de ce nu apă-n gaz, mă rog!?” se rățoi un norvegian. „Huo! Care-L ispitiți! Huo! Nerușinaților!” sări Patriarhul Moscovei, opărit.

Inevitabil, negocierile trenau. I´m sorry, se prăvăli asurzitor dintr-un megafon de aur și glasul Președintelui american, „dar nu vedeți ce stupid sunteți? Jesus Christ! Prima dată trebuie să-I găsim Neprețuitului o cazare mai potrivită pentru El decât bălăriile astea, băi săracilor, și soluția premium, uite-aici! Orice altceva, fucking forget about it! Melania, du-te și fă-i patul lui Mesia! Și bagă-te în el!”

În timp ce mințile înfierbântate ale politicienilor se anulau reciproc, ușa Bisericii: scââârț!, a început să se deschidă. O liniște antediluviană s-a pogorât peste Bethlehem și statura Mântuitorului s-a arătat atunci camerelor de luat vederi, în întreaga ei splendoare. Pielea Lui fină radia o lumină serafică, în fața căreia puteai doar să îngenunchezi și să izbucnești în lacrimi de bucurie. O feerie!

Iisus păși ușor până la masa șefei FMI, unde stătea desfășurată neglijent o hartă format A2. Inimile au încetat să bată. El s-a aplecat imperceptibil și-a îndreptat degetul subțire până într-un punct anume. În jurul acelui punct, I shit you not, se contura, umil, profilul granițelor României. Schimburi încurcate de priviri, stupoare, Google imediat, Ceaucescu, Hagi, Nadia Comăneci. Cancelarul Austriei arestat instantaneu, iar pădurile din Carpați au devenit dintr-odată mai verzi, mai înmiresmate.

Ceva era, totuși, în neregulă. Clopotul Catedralei Neamului a început subit să bată singur iar norii s-au strâns, răuvoitori și întunecați, deasupra țării noastre, ca înaintea unei invazii mongole. GPS-urile din taxiurile bucureștene dădeau necontenit erori, iar pe frontispiciul Casei Poporului a apărut, cu litere de foc, numărul antichristului: 666. Degetul Mântuitorului s-a retras în pumnul strâns și, din gura Lui, s-a auzit scrâșnind: Hello darkness, my old friend…

 

Eugen Bartic-Bogdan
Eugen Bartic-Bogdan este absolvent al Facultății de Litere din Iași (2004) și al unui master în semiotică la Suceava (2006). A publicat, între altele, un prim roman, Testamentul unui nou-născut, în anul 2011, la editura Sedcom Libris și în același an a înființat Asociația Culturală Artceva, sub egida căreia a editat revista Artceva Magazin și a organizat diverse concerte, ateliere de creație, seminarii educaționale și alte activități destinate elevilor de gimnaziu.  În 2017, îi apare cel de-al doilea roman, Oamenii fumurilor, la editura frACTalia iar în decembrie 2022, la aceeași editură,L Psychomanteum. Este interesat de istoria religiilor, psihologie, sociologie și de multele feluri în care sunt ele explorate în arta contemporană. Trăiește din anul 2013 în Norvegia împreună cu familia din care mai nou fac parte și câinele Óri și motanul Saturn.

Antropologul

și-a lăsat cămașa pe marginea scaunului, iar acum așteaptă dezbrăcată până la brâu. Poate de aceea frigul a cuprins-o atât de rău în dimineața asta; e obișnuită cu el, nici nu-l mai simte, îl preferă de când se știe. O singură dată căldura a învăluit-o și atunci era...

Prietenii tatălui

Pe mut îl știam de când ne căra cârnații la colindat. Ținea la noi, e drept că îi plăteam vinul, aveam și noi aproape douăzeci de ani, salarii, la el era mai greu, că nu-l angaja nimeni fiindcă nu putea vorbi. Așa că nu ne părea rău să-i dăm banii pe vin. Primul pahar...

Blestemul

Niciun copil nu se mai născuse în ultima vreme în satul de pe malul Dunării. Doar câinii ce mai dădeau din coadă a viață, pe ulițele cu bălți din care, odată intrat, nu știai dacă ieși. Mai bine vezi de le ocolești, mamă, îmi zicea gazda mea, tușa Petra, că nu par ele...

Socoteli

Diferența de doi ani o fi însemnat ceva cînd erau tineri, însă acum...

Întâlnirea de douăzeci de ani

Tot ce își dorea de la acea zi de mai era să scape cu bine. Să nu...

Poveste de mai

Alaltăieri noapte a fost foarte cald, știi, au curs apele pe mine....